29 Dar el, care voia să se justifice, L-a întrebat pe Isus:
– Şi cine este semenul meu?
30 Isus i-a răspuns:
– Un om care cobora de la Ierusalim la Ierihon a căzut în mâinile tâlharilor. Ei l-au dezbrăcat, l-au bătut zdravăn şi apoi au plecat, lăsându-l pe jumătate mort. 31 Din întâmplare, pe acel drum cobora un preot. Dar când l-a văzut, preotul a trecut înainte, ocolindu-l. 32 Tot aşa şi un levit, când a ajuns în locul acela şi l-a văzut, a trecut înainte ocolindu-l. 33 Însă un samaritean, care călătorea şi el pe acolo, când a ajuns în dreptul lui şi l-a văzut, i s-a făcut milă de el. 34 S-a apropiat, i-a bandajat rănile şi a turnat peste ele untdelemn şi vin. Apoi l-a pus pe propriul lui animal de povară, l-a dus la un han şi a continuat să-l îngrijească. 35 În ziua următoare, a scos doi denari[c], i-a dat hangiului şi i-a zis: „Ai grijă de el, iar când mă voi întoarce, îţi voi plăti eu orice vei mai cheltui în plus!“
36 Care dintre aceştia trei ţi se pare că a fost semenul celui căzut în mâinile tâlharilor?
37 El I-a răspuns:
– Cel ce şi-a făcut milă de el.
Isus i-a zis:
– Du-te şi fă şi tu la fel!

10 Atunci Cuvântul Domnului a venit la Samuel şi i-a zis: 11 „Îmi pare rău că l-am pus pe Saul rege, pentru că s-a abătut de la Mine şi nu a împlinit poruncile Mele.“ Samuel s-a mâhnit şi a strigat către Domnul toată noaptea. 12 S-a trezit dis-de-dimineaţă pentru a-l întâlni pe Saul, însă i s-a spus: „Saul a plecat la Carmel şi iată că şi-a ridicat un monument. Apoi s-a întors şi s-a dus la Ghilgal.“
13 Când Samuel l-a întâlnit pe Saul, acesta i-a zis:
– Fii binecuvântat de Domnul! Am împlinit porunca Domnului.
14 – Atunci ce este acest behăit de oi, care ajunge la urechile mele şi acest muget de vite, pe care-l aud? i-a răspuns Samuel.
15 – Luptătorii le-au adus de la amalekiţi, i-a zis Saul. Au cruţat cele mai bune oi şi vite ca să le jertfească Domnului, Dumnezeul tău. Celelalte însă le-am nimicit cu desăvârşire.
16 – Opreşte-te! i-a zis Samuel. Îţi voi spune ce mi-a vorbit Domnul în noaptea aceasta.
– Spune-mi! i-a zis Saul
17 Samuel i-a spus:
– Când erai mic în ochii tăi, nu ai devenit tu, oare, căpetenia seminţiilor lui Israel? Domnul te-a uns rege al lui Israel 18 şi te-a trimis într-o misiune, spunându-ţi: „Du-te şi nimiceşte-i cu desăvârşire pe păcătoşii aceia de amalekiţi! Luptă-te cu ei până vor fi nimiciţi!“ 19 De ce n-ai ascultat de glasul Domnului şi te-ai aruncat asupra prăzii făcând astfel ce este rău în ochii Domnului?
20 – Eu am ascultat de Domnul, i-a răspuns Saul. Am plecat în misiunea pe care mi-a încredinţat-o şi l-am adus aici pe Agag, regele amalekiţilor, iar pe amalekiţi i-am nimicit cu desăvârşire. 21 Dar luptătorii au luat din pradă oi şi vite, ce era mai bun din ceea ce trebuia nimicit, ca să le jertfească Domnului, Dumnezeul tău, la Ghilgal.
22 Atunci Samuel i-a zis lui Saul:
Oare Îi plac Domnului arderile de tot şi jertfele
mai mult decât ascultarea de glasul Său?
Ascultarea este mai bună decât jertfele
şi luarea-aminte la Cuvântul Lui este mai bună decât grăsimea berbecilor.
23
Căci răzvrătirea este ca păcatul ghicirii,
iar îngâmfarea – ca nelegiuirea şi idolatria.
Pentru că ai respins Cuvântul Domnului,
te-a respins şi El ca rege.
24 Saul i-a zis lui Samuel:
– Am păcătuit căci am încălcat porunca Domnului şi n-am ascultat de cuvintele tale. Mi-a fost teamă de oştire şi am ascultat de glasul ei. 25 Acum, te rog, iartă-mi păcatul şi întoarce-te împreună cu mine pentru a mă putea închina Domnului.
26 – Nu mă voi întoarce împreună cu tine, i-a zis Samuel. Pentru că ai respins Cuvântul Domnului şi Domnul te-a respins ca rege al lui Israel.
27 În timp ce Samuel se întorcea să plece, Saul l-a apucat de marginea mantiei, iar aceasta s-a rupt. 28 Atunci Samuel i-a zis:
– Domnul a rupt astăzi de la tine domnia peste Israel şi a dat-o unuia din semenii tăi, mai bun decât tine. 29 Cel Ce este Slava lui Israel nu minte şi nu se răzgândeşte, căci El nu este om ca să se răzgândească.
30 – Am păcătuit, a zis Saul. Totuşi cinsteşte-mă, te rog, înaintea sfatului bătrânilor poporului meu şi înaintea lui Israel, întorcându-te cu mine pentru a mă putea închina înaintea Domnului, Dumnezeul tău.
31 Samuel s-a întors după Saul, iar acesta s-a închinat înaintea Domnului.

1 Între timp însă, Saul încă sufla ameninţare şi ucidere împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot 2 şi a cerut de la el scrisori către sinagogile din Damasc, astfel încât, dacă i-ar găsi pe unii care sunt adepţi ai Căii, atât bărbaţi, cât şi femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim. 3 În timp ce era pe drum şi se apropia de Damasc, a strălucit deodată împrejurul lui o lumină din cer. 4 El a căzut la pământ şi a auzit un glas care-i zicea:
– Saul, Saul, de ce Mă persecuţi?
5 El a întrebat:
– Cine eşti, Doamne?
Isus i-a răspuns:
– Eu sunt Isus, Cel pe Care tu Îl persecuţi! 6 Ridică-te, intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci! .

13 Isus a ieşit din nou lângă mare. Toată mulţimea a venit la El, iar El îi învăţa. 14 Plecând mai departe, El l-a văzut pe Levi, fiul lui Alfeu, şezând la masa unde se colectau taxele şi i-a zis: „Urmează-Mă!“ El s-a ridicat şi L-a urmat.
15 În timp ce Isus şedea la masă în casa lui Levi, mulţi colectori de taxe şi păcătoşi şedeau acolo la masă cu El şi cu ucenicii Lui; căci erau mulţi care Îl urmau. 16 Când cărturarii care erau farisei au văzut că El mănâncă împreună cu păcătoşii şi cu colectorii de taxe, i-au întrebat pe ucenicii Lui: „De ce mănâncă cu colectorii de taxe şi cu păcătoşii?“
17 Însă Isus i-a auzit şi le-a zis: „Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi! Eu n-am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi!“