1 Cuvântul Domnului a venit la Iona, fiul lui Amitai, şi i-a zis: 2 „Scoală-te şi du-te la Ninive, cetatea cea mare, şi strigă împotriva ei, căci răutatea ei s-a suit până la Mine!“
3 Dar Iona s-a sculat să fugă la Tarşiş, departe de faţa Domnului. El s-a dus la Iafo şi a găsit acolo o corabie care mergea spre Tarşiş. După ce a plătit preţul călătoriei, s-a urcat în corabie ca să meargă împreună cu marinarii la Tarşiş, departe de faţa Domnului.
4 Domnul însă a dezlănţuit pe mare un vânt năprasnic şi astfel s-a stârnit o furtună atât de puternică, încât corabia ameninţa să se sfărâme. 5 Marinarilor li s-a făcut frică şi fiecare a strigat către zeul său, iar pentru a face corabia mai uşoară, au aruncat în mare uneltele care erau în ea.
Iona însă coborâse în cala corabiei, unde se întinsese şi adormise dus. 6 Căpitanul s-a apropiat de el şi i-a zis: „Cum poţi să dormi? Scoală-te şi strigă către Dumnezeul tău! Poate că Dumnezeul tău se va gândi la noi şi nu vom pieri!“
7 Apoi marinarii au zis unul către celălalt: „Haideţi să tragem la sorţi ca să aflăm din cauza cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!“ Ei au tras la sorţi şi sorţul a căzut pe Iona.
8 Atunci ei l-au întrebat:
– Spune-ne, din cauza cui a venit peste noi această nenorocire? Care este meseria ta şi de unde vii? Care este ţara ta şi din ce popor eşti?
9 El le-a răspuns:
– Sunt evreu şi mă tem de Domnul, Dumnezeul cerurilor, Care a făcut marea şi uscatul!
10 Bărbaţii aceia s-au înfricoşat foarte tare şi l-au întrebat:
– De ce ai făcut lucrul acesta?
(Ei aflaseră că fugea de faţa Domnului, întrucât el le spusese acest lucru.)
11 Marea era din ce în ce mai învolburată, astfel că ei l-au întrebat iarăşi:
– Ce să-ţi facem, pentru ca marea să se liniştească faţă de noi?
12 El le-a răspuns:
– Luaţi-mă şi aruncaţi-mă în mare, iar marea se va linişti faţă de voi, întrucât ştiu că din cauza mea a venit peste voi această furtună puternică!
13 Bărbaţii aceia au încercat totuşi să vâslească pentru a se putea întoarce pe uscat, dar n-au reuşit, căci marea se învolbura tot mai tare împotriva lor. 14 Atunci au strigat către Domnul şi au zis: „Doamne, Te rugăm, nu ne lăsa să pierim din cauza vieţii acestui bărbat! Nu lăsa să cadă asupra noastră sânge nevinovat, căci Tu, Doamne, ai făcut aşa cum Ţi-a plăcut!“ 15 Apoi l-au luat pe Iona şi l-au aruncat în mare, iar marea şi-a potolit furia. 16 Atunci bărbaţii aceia s-au temut foarte tare de Domnul; ei I-au adus Domnului o jertfă şi au făcut juruinţe.
17 Domnul a trimis un peşte mare să-l înghită pe Iona, şi Iona a stat în pântecele peştelui timp de trei zile şi trei nopţi.
Rugăciunea lui Iona
2 Iona s-a rugat Domnului, Dumnezeul său, din pântecele peştelui

36 Atunci Isus a venit cu ei într-un loc numit Ghetsimani şi le-a zis ucenicilor: „Staţi jos aici în timp ce Eu Mă voi duce acolo să mă rog!“ 37 I-a luat cu El pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedei şi a început să se întristeze şi să se mâhnească. 38 Atunci le-a zis: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte. Rămâneţi aici şi vegheaţi împreună cu Mine!“
39 S-a depărtat puţin, a căzut cu faţa la pământ şi s-a rugat: „Tată, dacă este posibil, să fie îndepărtat de la Mine paharul acesta! Totuşi, nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu!“
40 Apoi a venit la ucenici, dar i-a găsit dormind. El i-a zis lui Petru: „Aşadar, n-aţi putut veghea împreună cu Mine nici măcar o oră? 41 Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită! Duhul într-adevăr este doritor, dar carnea este neputincioasă!“
42 S-a îndepărtat a doua oară şi s-a rugat din nou, zicând: „Tată, dacă nu se poate să fie îndepărtat acest pahar de la Mine fără să-l beau, facă-se voia Ta!“
43 A venit iarăşi la ucenici şi i-a găsit dormind, pentru că li se îngreunaseră ochii de somn.
44 I-a lăsat iarăşi, s-a îndepărtat şi s-a rugat pentru a treia oară, spunând aceleaşi cuvinte. 45 Atunci a venit la ucenici şi le-a zis: „Încă mai dormiţi şi vă odihniţi? Iată, s-a apropiat ceasul! Fiul Omului este trădat în mâinile păcătoşilor. 46 Sculaţi-vă! Să mergem! Iată că se apropie cel ce Mă trădează!“