Studentify | Cum să conduci o discuție în grup

Scopul lecției

Învață să conduci discuții în grup.

Provocare:

Multora dintre noi ne este dificil să comunicăm cu oamenii. De ce unii pot vorbi în fața unui auditoriu numeros, inspirându-l cu ideile lor, pot face glume pe loc, pot discuta liber într-un cerc mare, iar alții cu greu întrețin o conversație obișnuită din viața de zi cu zi? Una este să înveți singur să comunici cu oamenii, dar ce ai zice să încerci să conduci în discuție un grup? Și nu doar o discuție elementară, ci o comunicare pe teme profunde, importante, și ca după această discuție fiecare să plece auzit și cu hrană pentru meditare!

Lecția:

● Ai avut până acum ocazia să porți o discuție în grup sau să conduci o discuție?● Dacă da – ce experiență ai avut? Ce ți-a reușit bine? Ce ți-a fost greu să realizezi?● Dacă nu – ai frică să conduci o discuție?

Importanța abilității de a purta o discuție● De ce este important să dezvolți abilitatea de a purta o conversație/discuție într-un grup de oameni?● Citește pasajul propus și fă 3-5 constatări cum Pavel a construit discuția în Atena.

Fapte 17:16-34
16 În timp ce Pavel îi aştepta în Atena, i s-a întărâtat duhul în el când a văzut că cetatea era plină de idoli. 17 Prin urmare, a început să poarte discuţii în sinagogă cu iudeii şi cu cei temători de Dumnezeu, iar în piaţă, în fiecare zi, cu cei ce se aflau pe acolo. 18 Unii dintre filosofii epicurieni şi stoici au început să discute cu el. Unii ziceau: „Ce vrea să spună şi palavragiul acesta?!“ Alţii ziceau: „Se pare că este un predicator al unor divinităţi străine!“ Căci el vestea Evanghelia despre Isus şi despre înviere. 19 Prin urmare, l-au luat şi l-au dus la Areopag, spunându-i: „Putem şti care este această învăţătură nouă pe care o prezinţi? 20 Căci tu ne aduci nişte lucruri ciudate în auz. Vrem deci să ştim ce înseamnă aceste lucruri!“ 21 Toţi atenienii şi străinii care locuiau acolo nu-şi petreceau timpul cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou.
22 Pavel a stat în mijlocul Areopagului şi a zis: „Bărbaţi atenieni, în toate privinţele văd că sunteţi foarte religioşi. 23 Căci, în timp ce treceam prin cetate şi mă uitam la locurile voastre de închinare, am găsit şi un altar pe care era scris: «Unui Dumnezeu Necunoscut»[e]. Ei bine, ceea ce voi respectaţi fără să cunoaşteţi, aceea vă vestesc eu! 24 Dumnezeul Care a făcut lumea şi tot ce este în ea este Domnul cerului şi al pământului; El nu locuieşte în temple făcute de mâini 25 şi nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi când ar avea nevoie de ceva, El Care dă tuturor viaţă, suflare şi toate lucrurile. 26 Dintr-un singur om, El a făcut fiecare neam de oameni, ca ei să locuiască pe toată suprafaţa pământului, le-a desemnat mai dinainte vremurile şi a stabilit hotare locuinţei lor, 27 pentru ca ei să-L caute pe Dumnezeu şi, poate, să-L şi găsească, în timp ce bâjbâie după El, măcar că nu este departe de nici unul dintre noi. 28 «Căci în El trăim, ne mişcăm şi existăm»; sau, aşa cum au spus şi unii dintre poeţii voştri: «Căci şi noi suntem urmaşii Lui.»
29 Deci, dacă suntem urmaşii lui Dumnezeu, n-ar trebui să ne gândim că dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei, o imagine făcută prin îndemânarea şi gândirea omului. 30 Dumnezeu a trecut cu vederea vremurile de ignoranţă, şi porunceşte acum tuturor oamenilor, de pretutindeni, să se pocăiască, 31 pentru că a stabilit o zi în care urmează să judece lumea cu dreptate, prin Omul pe Care L-a desemnat pentru aceasta, dovedindu-le tuturor acest lucru prin faptul că L-a înviat dintre cei morţi!“
32 Când au auzit ei despre învierea dintre cei morţi, unii au început să râdă, dar alţii au zis: „Te vom asculta şi altă dată cu privire la aceasta!“ 33 Astfel, Pavel a ieşit din mijlocul lor. 34 Unii dintre ei însă i s-au alăturat şi au crezut. Între ei era şi Dionisie areopagitul o femeie pe nume Damaris şi încă alţii împreună cu ei.

Pavel a fost un orator excelent și o persoană care nu o dată a purtat discuții cu oameni inițiați în tematica religioasă. În acest pasaj vedem că el în mod conștient a ales acel loc unde oamenii erau deschiși să comunice (în cazul nostru poate fi o atmosferă de coffe-house bine pregătită). El a putut să li se adreseze oamenilor în limba lor, a discutat cu ei, implicându-i în conversație, menționând și „lăudându-i” pentru religiozitatea lor. Se vede că Pavel vorbea adevărul și a atins inima atenienilor, pentru că o parte de oameni L-au urmat pe Hristos.
Cum să te comporți în timpul discuției
Citește aceste pasaje și observă ce putem învăța din Scriptură despre cum să vorbim cu oamenii, cum să ne comportăm în timpul discuției și ce atitudine să avem.

Proverbe 10:19
19
În mulţimea de cuvinte păcatul nu lipseşte,
dar cel ce-şi ţine în frâu buzele este chibzuit.
Proverbe 18:13
13
Cine răspunde fără să fi ascultat
face o prostie şi îşi atrage ruşinea.
Coloseni 4:5-6
5 Purtaţi-vă cu înţelepciune faţă de cei din afară, folosind fiecare ocazie. 6 Vorbirea voastră să fie întotdeauna caracterizată de bunătate, dreasă cu sare[a], ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia.
1 Timotei 1:5-7
5 Scopul unei astfel de porunci este dragostea, care vine dintr-o inimă curată, dintr-o conştiinţă bună şi dintr-o credinţă fără ipocrizie. 6 Unii s-au rătăcit de aceste lucruri şi s-au întors la flecăreli. 7 Ei vor să fie învăţători ai Legii, fără însă să înţeleagă nici ceea ce spun, nici lucrurile asupra cărora insistă.

Ce este necesar pentru o discuție foarte bună:● Pregătește-te din timp: gândește-te la întrebări, stabilește un scop clar, concluzia spre care vrei să aduci oamenii la sfârșitul discuției. Roagă-te ca Dumnezeu să-ți dea cuvintele potrivite și înțelepciune ca să moderezi această discuție.● Nu critica părerea nimănui, nu încerca să schimbi convingerile cuiva sau nu încerca să impui cuiva punctul tău de vedere.● Nu întrerupe persoana dacă nu și-a încheiat gândul, dar totodată ai grijă ca grupul să nu se abată de la temă și oprește la timp monologurile lungi ale participanților sau conversația în cazul în care v-ați abătut.● Ascultă activ. Ascultă atent și cu respect fiecare participant. Privește-l în ochi pe cel care vorbește, folosește limbajul gesturilor (dă din cap etc.)● Implică-i în discuție pe toți participanții.● Ajută oamenii să meargă în profunzime în discuție și de aceea încearcă să împărtășești, deschis și sincer, propriile experiențe.● Pune întrebări care să stimuleze discuția (vezi punctul următor).● Fă generalizări și concluzii.● Lucrează cu participanți dificili (vezi punctul următor).
Impedimente în desfășurarea discuției:● Care sunt cele mai răspândite probleme și provocări cu care se poate confrunta un lider ce conduce o discuție?● Ce ai propune ca să depășești impedimentele pe care le-ai numit?
Tăcerea. Oamenii au nevoie de timp ca să se gândească asupra întrebării. Posibil, întrebarea ta a fost prea simplă sau prea complicată. Probabil, participanții nu au fost pregătiți destul pentru o asemenea întrebare. Dacă întrebarea ta necesită timp pentru meditare, neapărat adaugă: „Haideți să ne gândim la asta!”. În acest caz, tăcerea nu va părea nefirească.
Persoana timidă. Susține această persoană cu un zâmbet sau un cuvânt de încurajare. Întreab-o care este punctul ei de vedere referitor la o întrebare în care ea de descurcă bine. Nu o pune în situație neplăcută, impunând-o să participe la discuție. Tăcerea ar putea însemna că persoana gândește mai profund și mai mult decât toți ceilalți.
Persoana guralivă. Când pui o întrebare, nu te uita în partea sa. Neapărat adresează-te către alți membri ai grupului, spunându-le pe nume. Sau spune doar: „Ce cred ceilalți despre asta?”. Dacă situația se repetă, vorbește cu această persoană între patru ochi. Este posibil ca ea nici să nu-și dea seama că deranjează. Roag-o să-i implice și pe ceilalți în discuție și să le dea și lor posibilitatea să-și exprime părerea.
Persoana care distrage. Îi debusolează pe toți cu o mulțime de întrebări suplimentare? Abordează permanent teme noi? Încearcă să reacționezi astfel: „Acest lucru e interesant, dar vrem să ne întoarcem la tema noastră și să o analizăm până la capăt.” Dacă cineva permanent aduce în discuție problemele sale personale, propune-i să vorbiți despre asta mai târziu doar în doi (numai nu uita să-ți îndeplinești promisiunea).
Întrebările la care nu poți răspunde. Faptul că ești bine pregătit nu înseamnă că trebuie să știi răspunsurile la toate întrebările apărute spontan. Dacă nimeni nu știe răspunsul la întrebare, fii sincer: „Nu m-am gândit la acest lucru înainte”. Un astfel de răspuns poate relaxa atmosfera și le poate da altora motiv pentru a reflecta mai mult la răspunsuri.
Patru tipuri de întrebări:
1. Închise. Sunt întrebări cu răspuns evident (de cele mai multe ori da/nu)
Este mai bine să nu se folosească astfel de întrebări în discuție. Valoarea lor este să stabilească singurul răspuns corect la întrebare. În loc să stimulezi discuția, o limitezi.
De exemplu: Crezi în Dumnezeu?

2. Clarificatoare. Scopul acestor întrebări este de a concretiza informația pe care tocmai ați primit-o de la interlocutor. Uneori aceste întrebări se pun pentru obținerea informației care lipsește, dar care se subînțelege din comunicare. Adresează întrebări clarificatoare în discuție pentru a concretiza dacă ai înțeles corect persoana.
De exemplu: Adică vrei să spui că niciodată nu ai crezut în Dumnezeu?

3. Deschise (sau de discuție). Sunt întrebări care încurajează exprimarea opiniei, au multe răspunsuri posibile și nu au un răspuns clar și evident. Întrebările deschise încurajează membrii grupului să se gândească la o serie largă de posibilități, să-și expună părerea personală luând în considerare răspunsurile celorlalți membri ai grupului. Aceasta contribuie la buna desfășurare a discuției.
De exemplu: Ce a influențat asupra convingerilor tale referitoare la credința ta în Dumnezeu?

4. Redirecționare. Sunt întrebări puse de membrii grupului la care îi poți ruga să răspundă pe alți membri ai grupului. Întrebările „de răspuns” implică în discuție tot grupul după ce cineva a pus o întrebare sau și-a exprimat opinia. Este bine să le folosești când tocmai a fost dat un răspuns la o întrebare deschisă, stimulând gândirea și discutarea. Grupul este stimulat nu doar să se gândească la răspunsurile altora, dar și să mediteze în vederea formării propriei păreri.
De exemplu: Ion consideră că credința este inutilă, pentru că omul singur este responsabil de viitorul său. Dar ce cred ceilalți? Cine este de acord cu această opinie?

„A sugera o idee este mult mai subtil decât a o aminti.”

Baltasar Gracián